Al treilea creier uman și ce rol are el

Astăzi avem pentru tine un subiect legat de corpul uman.

Este vorba de cele 3 creiere pe care oamenii le au, ultimul fiind cel reptilian sau amigdala. Este un concept controversat, cercetătorii având păreri pro și contra despre subiect.

Vom vorbi despre locul în care se află și ce funcții îndeplinește el, de fapt. De la comportamente primitive, la frici, automatisme, agresivitate, temeri, furie și multe alte stări menite să ne ajute supraviețuirea, toate ar fi opera creierului reptilian.

Hai să aflăm mai multe!

Ce este creierul reptilian?

Creierul uman este un organ format din zone specializate, interconectate, după cum susțin neurologii. În anul 1960, cercetătorul Paul McLean de la Institutul de Sănătate Mintală din Bethesda (Maryland), SUA, a dat naștere teoriei creierului reptilian şi a creierului triunitar. Acesta susține că organul nostru are 3 straturi succesive:

– creierul limbic, care e centrul emoțiilor

– neocortexul, legat de activități cognitive, abstracte

– creierul reptilian, care se ocupă de comportamentele arhaice, de supraviețuire.

Acesta ar fi apărut acum 400-600 de milioane de ani în evoluția speciilor, guvernând comportamentul reptilelor, al peștilor, păsărilor, amfibienilor. Tot el se află la baza homeostazei, adică reglarea constantelor interne ale organismului la un nivel stabil.

La om, creierul reptilian corespunde cu trunchiul cerebral în formă de con, care se află în partea posterioară a encefalului şi care are 10% din masa lui. Este bine protejat și cea mai rezistentă structură a creierului la traumatisme.

Ce rol are creierul reptilian

Conform specialiștilor, creierul reptilian e responsabil cu generarea de comportamente stereotipe, preprogramate. Pe scurt, dacă aplici același stimul vei primi același răspuns, fapt ce a dus deja la o explicare a „fricii de schimbare”. Comportamentele nu se pot adapta situațiilor și nu pot evolua în baza experiențelor avute deoarece creierul reptilian are memoria de scurtă durată.

Pe scurt, amigdala e cea care ne face să avem avutomatisme și comportamente iraționale. Un bun exemplu în acest caz este furia. Un individ care arată acest sentiment într-un anume caz o face datorită exprimării creierului reptilian, fiind un mod de autoapărare. Adică încearcă să îi arate inamicului că este mult mai puternic.

Amigdala mai procesează limbajul, tonul vocii, comportamentul corporal sau nonverbal al persoanelor din fața noastră. El ne spune dacă am avut sau nu dreptate în legătură cu sentimentele sau impresia pe care am nutrit-o pentru o persoană. De aici, oamenii ne devin indiferenți, prieteni, colegi buni, iubiți sau parteneri pe viață.

Unii susținători ai teoriei lui Paul D. McLean cred că amigdala e direct legată de dependenţa de putere a omului. Ca exemplu au fost dați oamenii care au plăcerea dominației și egocentrismul la cote alarmante, acestea fiind ghidate, în mare, doar de creierul lor primitiv. Așa a luat naștere “neuro-marketing”, în care clienții vor scoate imediat bani pentru „satisfacerea dorințelor, instinctelor, nevoilor și plăcerilor.”

Ce mai face creierul reptilian

Amigdala sau creierul reptilian stochează amintirile experiențelor din trecut și funcționează ca și când există în prezent. Acest lucru întărește permanența mecanismelor reactivității inconștiente. Psihologul american David McClelland susține că acest creier reptilian ar sta la baza asemănării dintre personalitatea unui copil de 3 ani și una matură, despotică, care au o capacitate redusă de gestionare a emoţiilor.

El susține că omul are 3 scopuri principale: afiliere, realizare și putere. Unii apreciază relațiile, alții viața profesională, pe când unii au o singură obsesie: exercitarea puterii în mod direct. La acești oameni, pe măsură ce nevoia de putere crește, scade controlul emoțional și creierul reptilian devine cel mai important.

Sigmund Freud și creierul reptilian

Sigmund Freud a fost interesat și el de creierul reptilian. Susținea că e legat de subconștient și că, în adâncul minții, impulsurile caută o cale de a se materializa. Conceptele lui -Sinele, Eul şi Supra-Eul- ar sta, de fapt, la baza teoria creierului reptilian a lui Paul D. McLean.

„Părintele psihanalizei” a studiat relația dintre conştient şi inconştient, „de la definirea sinelui ca un “haos” dominat de instincte, de la “gândirea primitivă”, iraţională, destinată căutării plăcerii sau evitării durerii.”

Creierul reptilian și dezvoltarea personală

În ultimii ani, teoria creierului reptilian a fost dezbătută și acceptată de cei care se ocupă cu dezvoltarea personală. Ei cred că trebuie să acceptăm această parte din noi pentru a putea duce o viață echilibrată. Pe scurt, să ne acceptăm agresivitatea și impulsivitatea, dar să le cotrolăm cât mai mult.

Teoria creierului triunitar ar oferi mai multe detalii despre firea umana și lupta ei cu instinctele primitive, canalizarea emoțiilor, depresii, anxietăți și capacitățile cognitive spre înțelepciune și raţionalitate. În ciuda tehnologiei avansate, încă nu au fost rezolvate toate enigmele creierului uman.

Și, cum încă nu se cunosc toate secretele creierului uman, vă lăsăm în încheiere cu niște cuvinte pline de înțelepciune și adevăr ale medicului Santiago Ramón y Cajal, laureat al Premiului Nobel: “Atât timp cât creierul uman rămâne un mister, Universul va continua să fie un mister”.